Să fie totdeauna gândul tău în Dumnezeu, şi El te va păzi. Nu te alipi de lume şi nădejdile tale nu ţi le pune în ea. Bunătăţile lumii sunt mincinoase şi părute, iar preţ nu are decât ceea ce faci pentru Dumnezeu. Numai în asta e nădejdea ta, şi în aceasta vei afla ajutor în ceasul nevoii tale. Urăşte slava lumii, ca inima ta să-L poată vedea necontenit pe Dumnezeu. Iubeşte rugăciunea deasă, ca să se lumineze inima ta. Păzeşte limba ta, ca să se sălăşluiască în tine frica de Dumnezeu. Dă acum celor care-ţi cer, ca să nu fii ruşinat atunci înaintea drepţilor. Urăşte pofta şi toate desfătările, ca să nu te împiedice în cale Amalic - vrăjmaşul mântuirii tale. Trezveşte-te în rugăciune, ca să nu te înghită fiarele sălbatice - duhurile răutăţii. Nu iubi vinul şi la beţie să nu ajungi, ca să nu te lipseşti de bucuria dumnezeiască. Iubeşte-i pe Sfinţi, şi ei te vor mântui în ziua nevoii. Râvneşte celor drepţi, şi râvna lor te va însufleţi să le urmezi. Adu-ţi aminte de împărăţia Cerurilor, şi dorirea ei va aprinde râvna ta. Adu-ţi aminte de gheenă, ca să urăşti faptele ce duc în ea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000)