Să fim atenți la sursa de lumină care ne călăuzește în viață
Mulți aleargă către lumânarea pâlpâindă a „judecății sănătoase și a simțului practic” și a vieții convenționale și acceptă părerile momentului din cercurile sociale și intelectuale din care fac parte.
Într-adevăr, cine nu acceptă, în chip total și conștient, o doctrină a adevărului coerentă, precum cea oferită de Revelația creștină, este silit – dacă are și cea mai mică pretenție de a cunoaște – să caute altundeva o astfel de doctrină; aceasta a fost calea urmată de filosofia modernă, care a sfârșit în întunecime și zăpăceală, deoarece nu a vrut niciodată să privească în față faptul că nu poate obține singură ceea ce nu îi poate fi dat decât din afară. Orbirea și zăpăceala filosofilor moderni cu privire la principiile prime și la dimensiunea absolutului au fost urmare a directă a presupunerii de la care au pornit, aceea că Revelația nu există; căci de fapt această presupunere i-a făcut pe oameni orbi față de lumina soarelui și a întunecat tot ceea ce odinioară fusese limpede în lumina lui.
Pentru cel care bâjbâie în întuneric și nu vrea să îi fie vindecată orbirea nu există decât o singură cale: acea cale este să caute o lumină aici, jos, în întunericul în care se află. Mulți aleargă către lumânarea pâlpâindă a „judecății sănătoase și a simțului practic” și a vieții convenționale și acceptă – deoarece, cumva, tot trebuie să te descurci – părerile momentului din cercurile sociale și intelectuale din care fac parte. Însă mulți alții, considerând că această lumină este prea slabă, se înghesuie în jurul lanternelor magice ce proiectează opinii amăgitoare, multicolore, care măcar pot distrage, dacă altă proprietate nu au; ei devin următori devotați ai diverselor curente politice, religioase sau artistice pe care „spiritul vremii” le-a făcut să fie la modă.
De fapt, nimeni nu trăiește decât prin lumina unei revelații, fie că aceasta este adevărată sau falsă, fie că slujește la a lumina sau a întuneca. Cine nu vrea să trăiască după lumina Revelației creștine trebuie să trăiască după o revelație neadevărată; și toate revelațiile de acest fel duc la abis.
(Ieromonahul Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 26-27)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro