Mică şi urgisită e turma creştinilor adevăraţi; ea e dispreţuită şi prigonită de mândrii fii ai acestei lumi; Domnul însă îi porunceşte să nu slăbească în necazuri şi să nu se teamă de ele, îi porunceşte să nu ia aminte la necazurile acestea, să-şi tindă toată luarea-aminte către Împărăţia Cerurilor, care a fost făgăduită de buna voire a Tatălui - Dumnezeu. El îi porunceşte să prefacem prin milostenie averea pământească în avere cerească, aşa încât însăşi comoara omului, aflându-se în cer, să îl tragă la cer. El îi porunceşte să-şi rânduiască astfel împrejurările şi să ducă o asemenea viaţă încât să fie gata neîncetat de moarte. Numind noapte viaţa pământească, El vesteşte că nu se ştie la care strajă a acestei nopţi va să vină moartea: la vârsta copilăriei, la cea a tinereţii, la cea a bărbăţiei împlinite sau la adâncile bătrâneţe. Domnul îl ameninţă cu moartea neaşteptată pe cel ce, socotindu-se departe de aceasta, îşi îngăduie să întrebuinţeze în chip rău viaţa pământească şi darurile lui Dumnezeu.

Adevăraţii ucenici ai lui Hristos au împlinit întocmai porunca Domnului. Apostolul Pavel spune despre sine că murea în fiecare zi (1 Cor. 15, 31). Întocmai: cine este pregătit în fiecare zi pentru moarte, acela moare în fiecare zi; cine a călcat în picioare toate păcatele şi toate poftele păcătoase, având cugetul mutat de aici la cer şi rămas acolo, acela moare în fiecare zi. Cine moare în fiecare zi, acela trăieşte de acum viaţa cea veşnică şi adevărată.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 157-158)