În timpul pravilei, când vin gânduri spurcate, prin rugăciuni lungi nu m-am putut descurca. Atunci trebuie rugăciune scurtă și deasă, și dacă am putut plânge; cu multă smerenie. Pentru mine pravila a fost de folos, și pe urmă a fost pagubă, pentru că la rugăciuni lungi cu duhurile cele rele nu te poți descurca; rugăciune scurtă și deasă și totodată să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru mine; atunci, Duhul Sfânt nu ne lasă în părăsire, ne va ajuta.

La gânduri necurate, foarte mult am simțit ajutorul lui Dumnezeu prin metanii și închinăciuni, și dacă pot plânge. Cum îi: întâi vine lupta și zicând mereu „Doamne, Iisuse...” sunt unele dăți când Duhul Sfânt străbate inima și nu te mai poți opri din plâns; și prin plânsul acela, prin lupta asta, dacă le poți birui cu ajutorul lui Dumnezeu, crește dorul de Dumnezeu și de a suspina și a plânge. Și atunci fug diavolii, fug patimile...

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 33)