Mamele, fără să-i silească pe copii, să-i înveţe de mici să se roage. În satele Capadociei locuitorii trăiau intens viaţa ascetică. Mergeau cu copiii lor la sihăstrii şi acolo făceau metanii şi se rugau cu lacrimi, învăţând astfel şi pe copiii lor să se roage.

Hoții, atunci când mergeau noaptea să-i jefuiască, treceau pe lângă aceste sihăstrii şi se mirau auzind înăuntru plânsete. „Bine, dar ce se întâmplă?”, spuneau. „Aceştia ziua râd şi noaptea plâng?”, nu puteau înţelege ce se întâmplă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 172)