Copiii trebuie să se deprindă să frecventeze biserica în fiecare duminică şi sărbătoare religioasă şi să se comporte adecvat în ea. Mersul la biserică trebuie să devină o sărbătoare şi nicidecum un eveniment rar. Pentru ca acest lucru să nu devină împovărător, părinţii care vin la biserică cu copiii vor rămâne numai la o parte a slujbei.

De pildă, putem pleca de la Vecernie după miruire, iar la Liturghie putem veni direct la Liturghia credincioşilor, mărind treptat timpul participării la slujbă. E bine ca să le povestim copiilor despre unele icoane, dar având mare grijă ca să nu-i încărcăm cu prea multă informaţie. E de dorit ca ei singuri să ne întrebe despre icoane, despre elementele bisericii şi despre momentele slujbelor. Pentru ca să obţinem acest rezultat, trebuie să facem tot posibilul ca să-i atragem prin istorisirile noastre. Receptarea de către un copil a însemnătăţii rugăciunii şi a bisericii în viaţa omului depinde mult de atitudinea pe care părinţii o au faţă de acestea.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 65-66)