Sufletul arată prin sine însuși domnia și înălțimea, fiind departe de treapta de jos prin aceea că nu are niciun stăpân și că este liber și guvernat de propriile voiri, fiindu-și propriul stăpân. Și aceasta de ce anume ține, dacă nu de faptul de a fi împărat? Să iubim binecuvântarea și să fugim de blestem: de noi depinde a alege pe fiecare dintre cele două după vrednicie, spre care dintre ele înclinăm din dispoziția sufletului.

(Sfântul Grigorie al Nissei, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 11)