„Ascultă, fiule, și fii înțelept și-ți îndreptează gândurile inimii tale” (Pilde 23, 19). Din inimă ies necontenit gânduri: uneori bune, însă, în cea mai mare parte, rele. Celor rele nu trebuie nicicum să le urmăm; dar nici pe cele bune nu trebuie să le împlinim întotdeauna – se întâmplă ca gândurile care sunt bune în sine, să nu fie potrivite în anumite împrejurări.

Iată de ce ni se poruncește să luăm aminte la noi înșine, să căutăm la tot ce iese din inimă; ce este rău să lepădăm, ce este bun să cercetăm, făcând doar ceea ce se va arăta a fi bun cu adevărat. Cel mai bine este însă a închide inima astfel încât din ea să nu iasă și în ea să nu intre nimic fără îngăduința minții, pentru ca mintea să premeargă în toate, rânduind mișcările inimii: dar mintea devine astfel, numai atunci când este mintea lui Hristos. Asta înseamnă să-ți unești mintea și inima cu Hristos și totul înlăuntrul tău va fi așa cum trebuie.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 56)