Pentru suflet însă avem, în primul rând, rațiunea și conștiința, care ne-au fost dăruite din naștere, și, în al doilea rând, tot din naștere avem harul Duhului împletit și concrescut tainic cu sufletele noastre. Avem înainte scrisă și legea Domnului, pentru pururi aducere aminte, și mulțime nenumărată de cărți purtătoare de duh, care ne hrănesc sufletele și orice virtute. Avem alături Sfânta Biserică Mamă prin Tainele lăsate de Dumnezeu pentru trebuințele sufletelor noastre. Avem oriunde și oricând slujitori ai acestor Taine, părinți purtători de duh, blânzi, binefăcători și sfetnici în nevoi. Pe lângă toate acestea mai aveți și oameni în supunere și titlu de noblețe, lucruri pe care le aveți acum, ca și înainte, dar nu de la sine, ci a vărsat peste voi Domnul aceste bunătăți, ca un Părinte iubitor – sau incomparabil mai mult decât orice părinte pământesc – fără a cere de la cineva ceva în schimb, afară de dragoste și mulțumită către Dânsul.

Dar unde este mulțumirea voastră sau a mea? Unde este dragostea? Petreceți aproape întotdeauna mâniindu-vă, cârtind și înjosind oamenii. Nu se vede c-ați aduce cu osârdie jertfă de laudă, de smerenie și zdrobire de inimă, care sunt bineplăcute înaintea lui Dumnezeu. Dacă, însă, nu puteți prin osteneală a dobândi virtuțile, atunci măcar să vă înțelepțiți printr-o neascunsă mustrare de sine înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor – căci v-au acoperit din toate părțile bunătățile Domnului și vă aflați în mare nesimțire, că, în loc să mulțumiți pentru toate câte v-a dat Dumnezeu, cârtiți, ca și cum niciodată nimic n-ați primit de la El și vă aflați acum deșartă. Se pare că nu există daruri de care să vă fi lipsit Domnul; toate le-ați avut și încă le mai aveți pentru sufletul și trupul vostru. De ce n-ați petrece în pace? (Cuviosul Moise de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 31)