Nu suntem necunoscători ai mărimii tainei, dar ştim că pentru sfinţire şi viaţă fără de pată ne cheamă Dumnezeu aici. Pentru aceea ne-a şi zis de mai înainte: „Fiţi sfinţi, că şi Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16). Dar fiindcă ne-am întinat frumuseţea aceea a sfinţeniei întâi plăsmuite şi întâi zidite şi am pervertit „după chipul şi asemănarea” (Facerea 1, 26) în viaţă pătimaşă şi întinată, a voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup şi de aici să-i întoarcă la sfinţenie şi la viaţă fără de prihană pe iubitorii vieţii celei fără de moarte.

Pentru aceea, iubiţii mei fraţi, să ne sârguim a ne întoarce de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire, şi nimeni să nu deznădăjduiască din pricină că a primit întinăciunea şi să nu dea înapoi de la curăţire şi sfinţire, ştiind că vasul cel adeseori întinat iarăşi se curăţeşte printr-o lăudată grijă şi printr-o bună ridicare şi iarăşi se face de cel mai mare folos stăpânului casei.

Dacă, aşadar, un vas neînsufleţit se curăţă şi se face de foarte mare folos şi nu se îndură stăpânul casei să-l arunce afară pe el, cum oare Stăpânul casei, Dumnezeu, Se va îndura să arunce afară un vas însufleţit, dacă se va curăţi, sau cum găsind şi câştigând capodopera mâinilor Sale, nu Se va bucura cu bucurie mare? „Mare bucurie se face”, zice, „în cer pentru un păcătos care se pocăieşte”. (Luca 15, 7-10)

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Omilii la Maica Domnului, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim, Editura Doxologia, Iaşi, 2016, pp. 38-39)