Desigur, există întotdeauna pocăință. Dar știți, când păcătuim de bunăvoie s-ar putea să căutăm pocăința și să nu o mai găsim. Nu trebuie să luăm lucrurile cu ușurință și să spunem: „A, o să păcătuiesc și am să mă pocăiesc mai târziu”, pentru că păcătuind de bunăvoie s-ar putea să nu mai aflăm pocăință după aceea.

Precum Isav, s-ar putea să căutăm pocăința „cu lacrimi” și totuși să nu aflăm „loc de pocăință”, după cum spune Sfântul Pavel (cf. Evrei 12, 17).

(Arhimandritul Zaharia, Lărgiți și voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 292-293)