Avem de ales una din două căi: ori, să ne depărtăm de Dumnezeu, şi să murim duhovniceşte; ori, în năzuinţa spre El, să murim pentru lumea aceasta. În această murire se află crucea noastră, răstignirea noastră. În eforturile lor pentru a ajunge la realizarea idealului pe care şi-l reprezintă, mulţi pier, cu toate că e vorba numai de un triumf vremelnic. Dar creştinul, cu libertatea duhului său nemuritor dobândită în Dumnezeu, este gata să sufere pentru realizarea adevărului suprem. În aceasta constă demnitatea creştinului, căci ceva asemănător nu se întâlneşte în lumea naturală.

(Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, p. 254)