Sunt unii care, s-ar părea, citesc bine, dar noima celor citite n-o înțeleg. Sunt mulţi care spun că au fost la liturghie, sau la utrenie, sau la vecernie, şi se amăgesc cu nădejdea că au fost cu adevărat, însă de fapt pe unde rătăcea mintea lor? Ei nu erau decât cu trupul în sfânta biserică...

Sfântul Serafim sfătuia cu osebire să avem întotdeauna aducere-aminte de Dumnezeu, şi în acest scop să chemăm necurmat în inimă numele Lui, repetând rugăciunea lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Întru aceasta să fie toată luarea ta aminte şi toată învăţătura ta. Atunci când mergi şi atunci când şezi, atunci când lucrezi şi atunci când stai în biserică, atunci când intri şi atunci când ieşi, aceasta să ţii neîncetat în gura şi în inima ta. Chemând în acest fel numele lui Dumnezeu, vei afla tihnă, vei ajunge la curăţia duhovnicească şi trupească, şi Se va sălăşlui în tine Sfântul Duh ‒ izvorul tuturor bunătăţilor, şi te va îndrepta întru sfinţenie, întru toată buna credinţă şi curăţia.

(Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 9)