Să nu-ţi faci pe nimeni prieten dacă nu l-ai încercat

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Mergeţi la biserică — e bine; şi acasă totul va fi bine rânduit: ba să citiţi câte puţin, ba să vă rugaţi un pic, ba să lucraţi câte ceva. Dar distracţiile, mai cu seamă cele zgomotoase, trebuie evitate în fel şi chip: ele strică pacea sufletului şi seamănă dorinţele rele.

Ceea ce aţi întâlnit la N.N. a fost bun. Să vi se întâmple cât mai des astfel de lucruri! Atunci aţi văzut că nu sunteţi bună de nimic şi că aţi fost părăsită. Acest simţământ trebuie să-l încălzim şi să-l înălţăm în noi, ca să devenim într-adevăr pribegi şi străini pe acest pământ. Cum? Cu ajutorul unor întâmplări asemănătoare. Căci nouă ne tot place să trâmbiţăm în jurul nostru și ne credem aureolaţi în lumină. Și atunci ni se va spulbera ceaţa aceasta!

Aşadar, este bine; dar că o oarecare filozoafă şi un oarecare filozof s-au cunoscut, nu ştiu dacă e bine. Acum nu se vede, după aceea veţi vedea singură. Dacă vor dori să ştie adevărul, să le spuneţi cu smerenie ceea ce ştiţi, iar dacă vor să fie cu dumneavoastră numai aşa, de dragul petrecerii plăcute a timpului, atunci mai bine să-i părăsiţi.

Astronomia este un lucru simplu: putem afla şi din cărţi cele accesibile tuturor. Căutaţi cartea lui Naum despre lumea lui Dumnezeu. Acolo este scris totul, poate inţelege şi un ţăran, în cărţile de acest fel ce apar în zilele noastre te poţi încurca. Necazul este că astronomii noştri adaugă faptelor teoriile lor, şi cel mai adesea se încurcă şi cad în neadevăr, potrivnic cuvântului lui Dumnezeu. De aceasta trebuie să vă temeţi.

Este un fapt binecunoscut că trebuie să facem cunoştinţă numai după ce ne-am încredinţat în comuniunea de cuget şi de intenţii, iar, fără aceasta, înmulţirea cunoştinţelor nu este decât o distrugere. Câte cunoştinţe aveţi dumneavoastră! N.N., N.N. şi altele, ca ele să tot fie cu sutele, că nu le mai știi numărul! Aici, numărul nu înseamnă nimic: toţi sunt ca unul şi chiar să n-ai unde arunca un fir de ac, eşti tot singur. Să nu-ţi faci pe nimeni prieten dacă nu l-ai încercat.

Dar aceasta nu-i încă lucrul cel mai însemnat. Sunt altele mai importante. Îmi scrieţi „Abia mă mai pot ruga; vorbind deschis, citesc așa, fără chef, și cartea îmi cade din mâini”.

Cum aţi adormit aşa? Nu trebuie să treceţi cu nepăsare pe lângă aceste momente. Trebuie să vă mai sporiţi frica, să vă mai mişcaţi memoria. Este bine că apoi vi s-a mai înmuiat puţin inima în biserică, altminteri vă paşte pierzania. Cu frică şi cu cutremur conlucraţi-vă mântuirea. Sigur că nici nu este în puterea dumneavoastră să aveţi totală stăpânire peste o asemenea înverşunare a sufletului; însă nu trebuie să rămâneţi indiferentă la această stare, ci cel puţin chemaţi-L pe Domnul şi pe Stăpâna noastră.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, pp. 92-94)