Nu iubi slava oamenilor, că nu rămâne cu tine în veac, după cel ce zice: „Tot trupul este ca iarba şi toată slava lui este ca floarea ierbii” (I Petru 1, 24). Însă mai fericit este cel ce este numărat între oamenii desăvârşiţi, „fiindcă cele văzute sunt vremelnice iar cele nevăzute veşnice” (II Corinteni 4, 18). Căci dacă încă te robeşti de înţelegerea cea pământească, deşartă este toată osteneala: „Căci nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Matei 6, 24;Luca 16, 13).

Deci, leapădă, iubite, jugul vrăjmaşului şi toată mândria lui şi supune-ţi grumazul tău sub jugul dulcelui Stăpân, al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căci El a zis: „Cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa” (Matei 23, 12); şi iarăşi: „Dumnezeu le stă împotrivă mândrilor, iar smeriţilor le dă har” (lacov 4,6).

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 120)