De vreme ce toţi fraţii oameni sunt şi urmează neputinţei firii omeneşti a aluneca şi a cădea, şi a greşi, fiindcă Unul Dumnezeu este fără de greşeală, de s-ar întâmpla oarecărora dintre fraţi, din neputinţa sa cea firească, a aluneca şi a cădea, şi a greşi şi împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi a aşezămintelor acestora, să se îndrepteze prin adevărata pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi prin dreapta şi adevărata mărturisire a greşelilor sale către duhovnici, cu darea de la dânşii şi primirea, şi facerea canonului.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, vol II, Ediția a II-a, Editura Doxologia, 2010, p. 231)