Când suntem atacaţi de demonul negrijaniei, să ne împărţim sufletul în două, o parte care mângâie şi alta care se mângâie, şi să semănăm în noi semin­ţele bunei nădăjduiri, cântând aceste stihuri ale lui David: „Pentru ce mâhnit eşti, sufletul meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu” (Ps. 41, 6) (Avva Evagrie Sihastrul)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 110)