După Botezul Domnului, când Duhul S-a pogorât asupra Lui în chip de porumbel, a fost dus de Duhul în pustie să fie ispitit. Aidoma e și calea fiecăruia. Sfântul Isaac Sirul bagă de seamă într-un loc, că de îndată ce guști dintr-o mângâiere harică sau primești de la Domnul vreun dar oarecare, trebuie să te aștepți la ispite. Ispitele acoperă lumina harului din om de proprii lui ochi, care obișnuiesc să nimicească orice virtute prin părere de sine și trufie.

Ispitele acestea vin atât din afară – necazuri, umilințe, cât și dinlăuntru – cugetările pătimașe, pe care diavolul le slobozește într-adins asupra noastră, așa cum slobozești niște fiare din lanț. Ca atare, gândiți-vă cât de mare trebuință avem de a lua aminte la noi înșine și a cerceta din fir a păr cele ce se întâmplă cu noi și înlăuntrul nostru, pentru a vedea de ce se întâmplă aceste lucruri și ce ne îndatorează ele să facem.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, pp. 50-51)