Să treci cu vederea neajunsurile altora
Pocăinţa este o stare de umilinţă în care noi ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu. Cum se învaţă nevinovăţia? A nu te răzbuna şi a trece cu vederea neajunsurile altora.
Toţi care au rugăciunea inimii, au lovituri mari şi prin aceste lovituri cresc în smerenie, sporesc. Tot sufletul care a simţit veşnicia, nu mai boleşte de necredinţă.
Toţi care se necăjesc să-i fure somnul din „Doamne, Iisuse...”, şi mai ales dacă ei sunt într-o mănăstire şi fac ascultare, Duhul Sfânt le dă cele mai mari daruri; la acele suflete care fac ascultare în obşte şi o fac ca pentru Dumnezeu, El le dă mare bucurie.
Pocăinţa este o stare de umilinţă în care noi ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu. Cum se învaţă nevinovăţia? A nu te răzbuna şi a trece cu vederea neajunsurile altora.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 19)
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro