O, fraţilor, să uităm pământul şi tot ce e pe el, pentru că el ne abate de la vederea Sfintei Treimi, Care e de necuprins pentru mintea noastră, dar pe care sfinţii în ceruri o văd prin Duhul Sfânt. Noi însă să stăruim în rugăciune fără nici o închipuire şi să cerem de la Domnul duh smerit şi Domnul ne va iubi şi ne va da pe pământ tot ce e de folos pentru suflet şi trup.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, p. 146)