Studiul a indicat că bilingvismul întârzie cu patru ani și jumătate trei forme de demență, comparativ cu indivizii care vorbesc o singură limbă.

"Studiul nostru este primul care arată că persoanele care vorbesc două limbi și sunt incapabile să citească sunt, de asemenea, beneficiare, sugerând că nivelul de formare nu este suficient pentru a explica această diferență", subliniază Suvarna Alladi de la Institutul de Științe Medicale Nizzam din Hyderabad (India), autoarea principală a lucrării.

"A vorbi mai mult de o limbă pare să inducă o mai bună dezvoltare a zonei creierului responsabile de gândire și atenție, care ar putea contribui la protejarea individului de demență", adaugă ea.

În cadrul studiului, cercetătorii au urmărit 648 de persoane, dintre care 14% erau analfabete, toate indiene, între 66 de ani și vârsta medie, diagnosticate cu diferite forme de demență. Dintre ele, 391 vorbeau cel puțin două limbi.

În grup, 240 de persoane sufereau de maladia Alzheimer, 189 de demență vasculară și 116 de demență fronto-temporală, o afecțiune rară. Alții erau atinși de diferite alte forme de demență ca și de demența denumită "corpul lui Lewy", care are caracteristici comune cu maladiile Alzheimer și Parkinson.

Persoanele bilingve au dezvoltat maladia Alzheimer și demențe fronto-temporale și vasculare cu patru ani și jumătate mai târziu decât cele care nu vorbeau decât o singură limbă.

Aceeași diferență a fost constatată la persoanele analfabete, au conchis autorii, subliniind că nu există un avantaj suplimentar din acest punct de vedere dacă cineva vorbește mai mult de două limbi.

Efectul benefic al bilingvismului asupra vârstei de apariție a demenței a fost observată independent de alți factori ca nivelul de formare, sexul, profesia sau dacă participanții trăiesc într-un oraș sau în zonă rurală, precizează Suvarna Alladi.