- Părinte, în ce constă sănătatea duhovnicească?

- Sănătatea duhovnicească înseamnă gânduri curate, minte luminată şi inimă curată în care îşi fac sălaş mereu Hristos şi Maica Domnului. Trezvia neîncetată împreună cu supravegherea de sine şi cu rugăciunea ne ajută foarte mult să dobândim sănătatea sufletului. Rugăciunea este absolut necesară pentru curăţirea sufletului, iar curăţia pentru păstrarea unei stări duhovniceşti bune.

Desigur, viața nu este o tabără de vară. Are bucurii, dar are şi mâhniri. Înainte de Înviere este Răstignirea. Loviturile încercărilor sunt absolut necesare pentru mântuirea sufletului nostru, deoarece ele curăţă sufletul. Aşa cum se întâmplă şi cu rufele. Cu cât le frecăm mai mult atunci când le spălăm, cu atât se curăţă mai bine. La fel şi cu caracatiţa, cu cât o lovim mai mult, cu atât mai mult se curăţă şi se înmoaie. Şi peştele este frumos atunci când înoată în mare si este viu; chiar şi atunci când este în piaţă cu solzii şi măruntaiele lui. Dar se face folositor numai atunci când se curăţă - deşi se urâteşte la exterior - iar apoi se frige. Tot astfel şi omul, atunci când pierde ceva lumesc, deşi la exterior se pare că îşi pierde viata, viabilitatea lumească, adică „solzii”, în realitate, însă, el se curăţă de orice lucru nefolositor întru sine şi se „frige”. Atunci se face folositor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 99-100)