Cei care se consideră îndrăgostiţi trebuie să accepte că este nevoie de timp pentru a avansa în cunoaşterea temeinică a celuilalt şi că primele impresii sunt marcate de o idealizare firească. Ar fi important să fie înţeles de foarte timpuriu că doar prin căsătorie se va ajunge la o adevărată cunoaştere a celuilalt. Perioada premergătoare căsătoriei este doar o înainte-gustare din personalitatea celuilalt. Îndrăgostitul vede cu precădere în celălalt aspectele pozitive, iar fiecare are în mod natural tendinţa de a camufla slăbiciunile de care este conştient. Această atitudine nu este neapărat o lipsă de sinceritate. Este un mod de autoprotecţie care se activează pur şi simplu. Cele camuflate instinctual în această perioadă fac parte din categoria aspectelor conştientizate ca problematice şi, dacă omul iubeşte cu adevărat, va ajunge să le stăpânească şi mai bine sau chiar să le elimine total.

Cele mai nocive sunt însă atitudinile de neglijenţă, nepăsare sau slăbiciunile manifestate nonşalant. Este important ca acestea să nu fie trecute cu vederea şi cel care se simte afectat să exprime nemulţumirea şi îl va ajuta în acest fel și pe celălalt să se îndrepte. Dacă persoana care săvârșește lucruri ce rănesc nu este reţinută în exprimarea acestor stări, înseamnă ca nu le consideră ca fiind suficient de negative şi nici nu va face efort să se corecteze. Astfel, cel care le tolerează şi nu reacţionează din primele momente ale constatării nemulţumirilor este și el responsabil pentru degradarea relaţiei, pentru că încurajează prin pasivitate amplificarea atitudinilor respective.

Dacă în timpul prieteniei marcate sentimental se poate observa un efort susţinut de schimbare în bine, ceea ce se înfiripează are mari şanse de împlinire. Dacă situaţia se degradează şi cei doi, în loc să se lase modelaţi pozitiv, devin insensibili şi nepăsători faţă de propriile defecte, cu cât trece mai mult timp, cu atât situaţia se agravează. Toate aspectele negative observate în această fază a relaţiei se vor amplifica mai târziu.

În acest proces de cunoaştere şi adaptare, fie constatăm că slăbiciunile sunt dominate de calităţi, şi atunci sentimentul crește și cele rele își slăbesc intensitatea, iar cele pozitive se consolidează, fie observăm că aspectele negative se agravează sau pur şi simplu nu sunt diminuate. În acest din urmă caz, trebuie să înţelegem nu numai că legătura ce se înfiripează este pusă în pericol, ci că însăşi viitorul relaţiei va fi afectat prin consecinţe foarte grave.

La un moment dat, omul trebuie să fie realist şi să nu forţeze lucrurile pentru a rămâne cu orice preţ într-o relaţie pe care o simte viciată. Timpul maxim pentru lămurirea acestui aspect este de câteva luni, în jur de trei, în niciun caz mai mult de o jumătate de an. Dacă este forţată nota şi atitudinile nu sunt cântărite la justa valoare, nemulţumirile riscă să ducă la o degradare ireversibilă. Statornicirea pasivă într-o relaţie care provoacă nemulţumiri majore din această fază se poate dovedi o mare greşeală şi are foarte mari şanse să ducă spre dezamăgire şi chiar eşec.

(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 61-62)

Îți mai recomandăm și: Lucruri care ar trebui discutate și armonizate înainte de căsătorie

Prietenia – poezia de iubire a cuplului​