Situaţia divorţurilor este îngrijorătoare. Mai mult de jumătate din căsnicii se destramă, şi aceasta în primii 4-7 ani. Cei aflaţi la a doua căsătorie divorţează în proproţie de peste 60%, iar cei care s-au căsătorit a treia oară, în proporție de peste 70%, după care nici nu mai au curajul de a întemeia o nouă familie, preferând relaţiile fără angajament social.

Una dintre cauzele fundamentale ale acestei situaţii o constituie puţina şi superficiala cunoaştere dintre parteneri. Pasiunea, de la începutul relaţiei, ne face să îl privim pe celălalt cu ochii iubirii, adică mai bun decât este. Mai mult chiar, pasiunea pe care i-o purtăm ne face să credem că defectele sunt mai mici decât în realitate, ba chiar că iubirea va avea puterea să le transforme sau, măcar, să le accepte.

Specialiştii în problemele cuplului şi ale familiei recomandă ca, încă din perioada de prietenie, cei doi îndrăgostiţi să încerce să discute asupra următoarelor probleme fundamentale într-o căsnicie:

1. Stilul de creştere a copiilor.

2. Posibilitatea de creştere sau de sporire a ambilor parteneri, în plan emoţional, intelectual, spiritual.

3. Împărţirea obligaţiilor şi a obiectivelor financiare, inclusiv cheltuirea şi economisirea banilor.

4. Modul de administrare a casei lor sau a gospodăriei.

5. Convingerile spirituale.

6. Nivelul de educaţie religioasă sau morală, pe care doresc să îl ofere copiilor.

7. Relaţiile cu familiile de provenienţă, părinţi şi rude prin alianţă.

8. Locul în care vor sta.

9. Devotamentul faţă de legătura căsătoriei.

10. Sensul, scopul şi finalitatea relaţiei lor, care este fericirea şi mântuirea [1].

Dacă partenerii împărtăşesc convingeri şi valori similare în privinţa acestor aspecte fundamentale ale vieţii umane şi de familie, sau măcar sunt dispuși să ajungă la un numitor comun, este semn că relaţia lor, atent construită şi ocrotită, îi poate conduce spre fericire şi împlinire reciprocă în această lume, şi spre mântuire în Împărăţia lui Dumnezeu.