Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Nașterea este urmată de toate celelalte sărbători împărătești, adică de Bobotează, de Schimbarea la Față a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Învierea și Înălțarea Domnului. Fără Naștere, nu ar fi fost Învierea, iar fără Înviere nu s-ar mai fi împlinit scopul Sfintei Întrupări.

Așadar, toate praznicele împărătești sunt unite între ele, însă noi le despărțim pentru a le putea sărbători și pentru a aprofunda semnificația lor. La fiecare Sfânta Liturghie, trăim toate aceste evenimente ale Sfintei Întrupări. De aceea, dupa cum spun Sfinții Părinți, mereu este Crăciunul, mereu este Paștele, și mereu este Cincizecimea.

(Arhimandritul Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sărbători, Editura Egumenița, Galați, 2008)