Mă numesc Iuliana-Marlena, sunt din București, și doresc să aduc și eu mărturie cu privire la ajutorul pe care l-am primit de la Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, în anul 2015, chiar în ziua de cinstire a Sfântului.

În apartamentul tatălui meu, Ion – în vârstă de 85 de ani atunci – a izbucnit un incendiu în dimineata zilei de 02 iunie 2015, probabil de la o candelă uitată aprinsă în bucătarie, pe bufetul de lemn (mobilă în stil vechi). Tata locuia singur, într-un oraș din provincie, pe aceeași scară de bloc cu sora mea, la diferență de două etaje.

Era o zi de marți, imediat după sărbătoarea Sfintei Treimi. Nu se știe exact când a izbucnit focul, dar se pare că a ars mocnit o perioadă bună de timp până să sesizeze vecinii fumul gros, să anunțe pompierii și pe sora mea. Oricum, după stingerea incendiului, bufetul era carbonizat, vesela parțial topită...

Fumul degajat în apartament și pe casa scării era atât de intens, de gros, că nimeni nu s-a încumetat să intre în casă până la venirea pompierilor, deși sora mea reușise să descuie și să deschidă larg ușa de la intrarea în apartament. Un vecin și sora mea l-au strigat insistent pe tata, din pragul ușii de intrare, în speranța că se va trezi, dar, din pacate, fără niciun rezultat. Bucătăria era poziționată aproape de ușa de la intrarea în casă, iar tata dormea într-unul din dormitoare, situat la capatul unui hol destul de lung, ascuns de fumul gros în acele momente. 

Sora mea îmi telefonase în jurul orei 05.30, anunțându-mă de incendiu și era disperată, deoarece nimeni nu-i mai dădea nicio șansă de supraviețuire tatălui nostru. Pompierii nu ajunseseră înca, iar sora mea se aștepta la ce poate fi mai rau. Eram și eu șocată și descurajată. Tata abia fusese în vizita la noi, la Bucuresti, în saptamana care se încheiase; plecase acasa duminică seara, împreună cu sora mea. Eram foarte tulburată (și acum retrăiesc emoția de atunci), dar știu că m-am dus la calendarul bisericesc de perete și am vazut că este ziua de cinstire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Nu-mi aduc aminte dacă la vremea aceea știam de ziua lui, deși îl descoperisem înainte pe Sfânt și aveam deja evlavie la el. Ba mai mult, Bunul Dumnezeu și Sfântul Ioan cel Nou mă învredniciseră să ajung prima dată să mă închin la sfintele lui moaște, la Suceava, la începutul lunii mai 2015. Îmi amintesc faptul că, deși nu mai aveam nicio nădejde, m-am rugat Sfântului Ioan cel Nou pentru tata: o rugăciune foarte simplă și scurtă (câteva cuvinte, nu aveam putere de mai mult) și am făcut câteva metanii. Sunt sigură că m-am rugat și Maicii Domnului și Bunului Dumnezeu, bineînțeles, și altor sfinți, dar rugăciunea către Sfântul Ioan cel Nou mi-a rămas întipărită în memorie.

Când au sosit pompierii, după câteva minute de așteptare care nouă ni s-au părut o veșnicie, au intrat în casă pe geam. Și ei, nu au intrat decât după ce au stins focul, deci după un timp. Au intrat și l-au căutat pe tata, dar nu l-au găsit nicăieri. Toți cei care așteptau afară credeau că e carbonizat, de aceea nu-l găsesc pompierii.

Și totuși, Bunul Dumnezeu, Maicuța Domnului, Sfântul Ioan cel Nou și toți sfinții la care ne-am rugat (și cărora le mulțumesc pentru tot ajutorul) au avut grijă ca tata să iasă nevătămat din apartament, singur, în pijama, desculț, confuz, în timp ce pompierii probabil stingeau focul. Nimeni nu știe cum, dar tata a ajuns la un vecin de palier în casă. Eu știu, însă, că Sfântul Ioan cel Nou a mijlocit și îi mulțumesc din suflet. Nu am nicio îndoială în acest sens. Tata nu a avut nevoie de îngrijiri medicale, ceea ce a fost tot un miracol, după cât fum a fost în casă și în condițiile în care era și hipertensiv. A mai trăit încă 5 ani de la acest eveniment, la plecat la Domnul în 2020...

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi mărturia mea, care reprezintă pentru mine tot un mod de a mulțumi Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, dar și Bunului Dumnezeu, pentru binefacerile pe care ni le randuiește prin sfinții Sai.

Cu cele mai bune gânduri,

Iuliana-Marlena

(Mărturie trimisă pe adresa redacției, 2025)