Păcatele sunt roada pomului celui rău, a vieții păcătoase. Închipuiți-vă că un arbust otrăvit se dezvoltă și în el se arată fructe otrăvite. Chiar dacă rupem fructele, am lăsat pomul, ca și în următorul an să dea din nou același roade otrăvite...

Cu alte cuvinte, noi nu am schimbat nimic în sufletul omului, dacă doar iertăm și dezlegăm anumite fapte săvârșite. Duhovnicul poate să schimbe sufletul celui care se pocăiește, să smulgă rădăcina păcatului. Dar această rădăcină trebuie mai întâi să o aflăm.

(Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul și ucenicul, Editura Sophia, București, 2009, p. 18)