Muzeul de Artă al Universităţii din Loyola a organizat o colecţie de scene ale Naşterii Domnului, celebre în întreaga lume occidentală în preajma Crăciunului.

Istoria Naşterii lui Iisus, reprezentată vizual de către aceste scene, are istoria sa unică. Cele mai multe personaje ale acestor scene sunt din Evangheliile lui Matei şi Luca: Iisus, Maria, Iosif, îngerii, păstorii, magii. Există însă şi amănunte din Evangheliile apocrife, care vorbesc despre originile şi vremurile lui Iisus.

Aceste istorii populare nu au fost niciodată recunoscute de Biserică, deoarece au fost scrise mai târziu, cu cel puţin 100 de ani după cele patru Evanghelii canonice. Unele dintre aceste istorii sunt foarte importante pentru istoria Naşterii Domnului.

Una dintre ele este Protevangelium Jacobi, scrisă în secolul al 3-lea, conţine istorisiri despre copilăria lui Iisus, a Maicii Domnului etc.  Astfel, istoria Intrării în Templu a Maicii Domnului se găseşte în această carte. Apoi Evanghelia Mariei, o scriere apocrifă şi mai târzie, în care se vorbeşte despre măgarul pe care a mers Maica Domnului şi despre animalele care L-au încălzit pe Iisus în staulul vitelor.

Devoţiunea pentru copilăria lui Iisus, aşa cum este întâlnită în lumea occidentală, a fost inspirată de Francisc de Assisi, în 1223, când a cerut Papei Honorius al III-lea permisiunea pentru o cinstire specială a Pruncului Iisus. Primind permisiunea, Francisc a construit un staul într-o peşteră în afara oraşului Assisi, folosind un bebeluş de lemn şi o vacă şi un măgar adevăraţi, pentru a vizualiza pe creştini despre simplitatea naşterii lui Dumnezeu.

Scena Naşterii a luat proporţii baroce atunci când spre exemplu Ducesa de Amalfi a construit o iesle în 1567, format din 167 de personaje. 

Astăzi, Scena Naşterii Domnului a devenit prezentă în toate Bisericile din Occident, fiind un simbol teologic important al creştinătăţii apusene.