Construcţia schevofilachionului a început odată cu mănăstirea, prin contribuţia credincioşilor, printre care un loc important l-au ocupat conducătorii Serbiei. De-a lungul timpului, el s-a transformat într-un relicvariu minunat prin conţinutul său. Cu trecerea anilor, numeroase incendii au adus pagube irecuperabile sacristiei. Însă paguba cea mai mare a fost făcută de cei care au prădat mănăstirea. Astfel, cele mai veche obiecte din schevofilachion, precum şi cărţile manuscris din bibliotecă nu s-au păstrat.

Astăzi aici este amenajat un muzeu, unde pot fi admirate fresce şi obiecte de cult aparținând perioadei de început a vieţii monahale din zonă.

Printre obiectele care se află la Studenica, cele mai preţioase sunt stavroteca (relicvariu, chivot), făcută în anii 1627/1628, destinată păstrării unei părţi din Lemnul Sfintei Crucii, precum şi racla pentru moaştele Sfântului Simeon Izvorătorul de mir, făcută în anul 1607/1608 de „mâna lui Arsenie păcătosul” la comanda mitropolitului Simeon.

Printre minunatele exemplare de artă sârbă medievală se numără următoarele: cădelniţa egumenului Sava făcută de un meşter anonim în anii 1590/1591; un Tetraevangheliar în manuscris datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea, împodobit cu miniaturi; un vas pentru prescură din anii 1630; un acoperământ şi epitaful lui Antonie din Heradeea, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea.