Soţia unui preot de la ţară, venind la Optina, a povestit că într-o noapte, pe când şi ea şi soţul ei dormeau în camere separate, a simţit că cineva o trezeşte: „Scoală-te mai repede, altfel îţi vor omorî soţul!”. Deschizând ochii, ea a văzut în faţa sa un călugăr.

Crezând că imaginaţia îi joacă feste, s-a culcat; însă a fost iarăşi trezită de acelaşi monah, şi iarăşi a adormit. Atunci, scuturându-o de cearceaf, călugărul i-a spus: „Mai repede, cât se poate mai repede fugi: iată, acum fugi!”. Sărind din pat, ea a alergat în sala care ducea spre cabinetul soţului, şi în uşile cabinetului a văzut-o pe bucătăreasă, care mergea acolo cu un cuţit mare, pentru a-l tăia pe preot.

Venirea soţiei l-a salvat. Peste un oarecare timp, venind la sora sa, care era căsătorită de asemeni cu un preot, ea a văzut pe perete portretul călugărului care i se arătase. Aici a auzit pentru prima dată numele părintelui Ambrozie şi despre pustiul Optina.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, p. 41)