- Amintirea cărui sfânt o facem astăzi? A cuviosului Maxim Mărturisitorul?

- Da.

- Ai luat aminte la condacul acestui sfânt?

- Nu.

- Daţi-mi Psaltirea! Citiţi!

- «Lumina cea întreit strălucitoare, care s-a sălăşluit în sufletul tău, vas ales te-a arătat, preafericite...» Aici se vorbeşte despre rugăciunea lui Iisus. Citiţi mai departe.

- «Pe tine, organul înţelepciunii cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Maxime de Dumnezeu grăitorule, îndreptează mintea noastră ca să strigăm ţie: Bucură-te, propovăduitorule al harului!»

- Iată, acum se poate înţelege de ce părintele Ambrozie avea totdeauna sub pernă scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul. Scrierile lui sunt foarte adânci şi tainice”.

Cuvintele cuviosului Siluan Athonitul: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui”, care indică înalta treaptă de desăvârşire duhovnicească a acelui om, care le poate traduce în realitate (ca şi cuviosul Siluan) sunt pe deplin aplicabile şi părintelui Varsanufie. Jurnalul părintelui Nicon, cu toate că nu reflectă integral starea lăuntrică a Stareţului, în multe pagini răzbeşte acea smerită teamă de flăcările iadului, care cu scurgerea timpului a crescut în sufletul părintelui Varsanufie. Iată aceste clipoceli de foc purpuriu menţionate de părintele Nicon în anii 1908-1910. „Eu am dormit în aceeaşi cameră cu părintele, scrie Nicon. De obicei eu nu mă trezesc noaptea... Totuşi m-am trezit şi l-am văzut pe părintele sculat de pe divanul unde se culcase de cu seară. Nu am cutezat să-l întreb nimic şi am adormit îndată. În altă zi mi-a spus: «Am avut un vis înfricoşător în acea noapte, când ai dormit cu mine în cameră, încât m-am sculat şi m-am rugat». Atunci părintele mi-a povestit acest vis şi a adăugat: «Da, acum eu ştiu cât de mult urăşte vrăjmaşul Schitul vostru...». Acest vis nu îl voi nota, deoarece părintele, povestindu-mi-l, a socotit necesar să mă avertizeze că nu trebuie să spun nimănui nimic. A fost un vis despre iad, şi nu unicul...”

Odată vorbeau despre diferite lucruri, despre scrisori... Deodată părintele întrerupe discuţia cu aceste cuvinte: „Vrăjmaşul mă bate prea tare cu visele”. Am înţeles că părintele are vise înfricoşătoare de la diavol. „Poţi să cazi în deznădeje şi întristare din pricina unor astfel de vise, a continuat părintele, dar eu mă mângâi doar cu cuvintele episcopului Ignatie. El spune că la început diavolul năvăleşte asupra ta cu visele, iar apoi începe să se arate în realitate... Dumnezeule, Dumnezeule!” Astfel de vise părintele nu mi-a povestit, dar mi-a vorbit nu o dată. Şi chiar mi-a spus că aceste vise înfăţişează uneori chinurile iadului.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, pp. 156-157)