H(risto)s a înviat!

Cinstită Maică Nazarie. Să te bucuri întru D(o)mnul  - iar de la mine părintească blagoslovonie îți trimit.

Scrisoarea mea de alt nu iaste către Sfinția ta, fără de cât am înțăles cum că Sf(inția ta) te-ai fi mâhnit oarecum și iți pare rău căci ț-ai lăsat chiliuța cea de la Ceahlău, și liniștea și pacea sufletească și odihna care ai avut acolo. Și ai venit acolea unde acum îți urmează oare care neîmpăcare sufletului Sf(inției tale) și neliniștire și turburarea, din pricina a oareș care din maice: Și căci ai înțăles că eu m-aș fi lepădat cu totul de maice.

Și n-aș voi să fie supt sfătuire nevredniciei mele, pentru care te rog  pre Sf(inția ta) să lepezi toată scârba și mâhniciunea din sufletul Sf(inției tale) și cu toată osârdia și bucuria să săvârșăști, lucrul ce ți s-au încredințat de la D(u)mnezeu, știind că toate necazurile și ispitele lumii aceștia sunt vremelnice și trecătoare. Iar plata și bucuria ce să pricinuește dintrânsele iaste vecinică și netrecătoare, și să nu ți pae că pentru căci îți urmează oareș care turburare și risipire a liniștii ce ai avut acolo, ți s-ar pricinui vre o pagubă sau vre o scădere din fapta bună aflându-te în mijlocul surorilor și slujind mântuirei lor: Nu nici de cum, să nu socotești una ca aceasta, că nu ți se pricinuește pagubă ce încă mai mare și mai multă plată, și mai strălucită cunună, că precum dragostea este mai mare decât toate faptele cele bune, așa și lucrul acesta ce ți s-a încredințat, fiind că iaste lucrul dragostei, mai mare iaste decât toate lucrurile bune celelante.

Și aceste ți le scriu Sf(inției tale) vrând să mângâi scârba Sf(inției tale) ceea ce ți s-au pricinuit din venirea de la Ceahlău,  iar pentru că ai înțăles că Eu m-ași fi lepădat cu totul de sfătuirea maicilor și de Schit, vei ști Sfinția ta că până acum nici au trecut prin mintea mea un cuget ca acela - , ca acele ce ai auzit au fost niște cuvinte răsuflate, grăite de oarecarii, dar Eu nu m-am lepădat nici de cum-. Nici nu mă lepăd. Și cum ar fi fost una ca aceasta; căci când am făcut rânduiala aceasta  împreună cu Cartea Părintelui Mitropolit și vestire oare care am avut cum că după D(u)mnezeu și dumnezeescu iaste lucrul acesta. Pentru aceasta de vei mai auzi și de acum înainte niscareva cuvinte de acest feli să nu le crezi.

Cătră acestea iarăș- mai adaog pre acestea hotărâri ale ticăloșiei mele, adecă, ca să nu lași pre maici să mai vie în monastire pentru mărturisire - ce să se marturisească la preotul Ioniță, dupre cum am mai zis de multe ori. Iar având vre una vre o îndoire la vre o pricină duhovnicească, când cu întâmplare pentru vre o treabă va veni vre un duhovnic de ai noștri, atuncea își va dezlega îndoirea, cum și altele care vor avea nevoe din destul să vor mărturisi la dânsul atuncea; de să va întâmpla vreunei surori moarte grabnică și n-a fi vreme ca să trimiteți în monastire, apoi atuncea să aveți voe să chiemați un ieromonah ori de unde veți avea îndemână ca să o mărturisească.

Când va fi trebuință de a călugări nescareva surori să trimiteți două maice cucernice cu răvaș cătră mine, scriind și numele surorilor acelora. Și luând Eu răvaș, și numele lor voi chiema pre duhovnicul la carele să mărturisesc surorile și-l voi întreba pentru așezarea lor și atuncea de mă voi vesti și Eu apoi voi trimite preut duhovnicu, și le va călugări, dupre cum și din gură din destul am vorbit cu Sf(inția sa) cinstita maica Olimbiada și  maica Matrona, pre care sânt  încredințat că prin toate le vei fi auzit din gura Sf(ințiilor lor) și pentru ca mai mult și mai bine să să întărească lucrul acesta, iată că trimisăi, și pre iubiții frații ticăloșiei mele adecă pre duhovnicul Silivestru și pre monahul Iosif ca și prin glas viu să vestească toată voe și scoposul meu, și să împace maicele și să potolească turburarea lor și să ridice smintelele din sufletele lor. Acestea vestescu Sf(inției tale).

Iar darul, și mila D(o)mnului nostru I(isu)s H(risto)s prin rugăciunile Prea Curatei Sale MAICE, să vă acopere și să vă păzească de-a pururea,

Apriil 24; 1789.

A Sf(inției tale) Smerit Părinte Sufletescu și către D(u)mnezeu, nevrednic rugătoriu.
PAISIE Starețu S(fintei) M(ănă)st(iri) Neamțului.

“Și când milostivul D(u)mnezeu mă va mai împuternici ceva cu putere trupească poftescu să vii și sfințiia ta aice în monastire împreună și cu maica Olimpiada. Și atuncea și mai pre larg vom vorbi de toate”.

(Ediție îngrijită de Diac. Prof. Ioan IVAN, Viața Cuviosului Paisie de la Neamț, Editura Trinitas, p. 98)