Zis-a Avva Palladie: „Mai mult decât o fereastră bine-luminată se cuvine a vâna vorbirile bărbaţilor celor cuvioşi, ca, printr-acestea, precum într-o carte scrisă frumos, cineva să poată vedea şi inima sa şi, prin alăturare [contrast], să cunoască lenevirea sau sârguinţa sa; că multe din cele văzute sunt la cei îmbunătăţiţi, cele ce mărturisesc curăţia sufletului lor, şi floarea feţe­lor ceea ce înfloreşte împreună cu vieţuirea şi neîmpodobirea hainei, lipsa slavei deşarte în obicei, lipsa îngâmfării în cuvinte, simpli­tatea noimelor şi cucernicia năravurilor [obi­ceiurilor], cele ce [adică] pe cei ce iau aminte mult îi folosesc şi în sufletele lor pun închi­puiri neschimbate ale faptei bune.”

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 89)