Soră Elena, sărindarul este o denumire care derivă dintr-un cuvânt grec, „ta sarindaria”, care ar desemna un grup de 40. În limba slavonă veche, același cuvântar putea fi tradus prin termenul de soroc. Practic sărindarul este un pomelnic pe care îl înmânăm preotului spre a fi pomenit la Sfânta Liturghie timp de 40 zile.

Această practică de a înscrie numele celor dragi din neamurile noastre, la vii ori la adormiți, este o tradiție foarte veche. Încă din secolul al IV- lea se cunosc astfel de înscrisuri numite diptice. Este bine să dăm preotului astfel de pomelnice pentru a ne pomeni la Sfânta Proscomidie din cadrul Sfintei Liturghii ori la alte slujbe rânduite. Unii părinți ne învață să purtăm de grijă mai ales de sufletele celor adormiți din familiile noastre ori ale prietenilor noștri ba chiar și a străinilor căci dacă noi, cei vii, mai putem săvârși fapte bune, mai putem arăta îndreptare pentru cele ce am greșit, cei trecuți în Veșnicie nu mai pot face nimic pentru starea lor, rămânându-le doar nădejdea în rugăciunile și faptele noastre bune făcute în numele lor.

Îmi amintesc de un părinte Zosima din romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov. Acesta, la Sfânta Liturghie, obișnuia să se roage zilnic așa: „pomenește, Doamne, și pe cei care astăzi se vor înfățișa spre judecată înaintea Ta.” Fiecare zi din an este o a patruzecea zi de când a trecut la cele veșnice cineva. După tradiție, tocmai în ziua patruzecea, sufletul acelui creștin primește judecata particulară. Ei bine, pentru toți acei necunoscuți se ruga bătrânul Zosima, fiindu-ne și nouă pildă să ne rugăm pentru câți mai mulți frați plecați în lumea de dincolo.

Îți doresc bucurii sfinte!

Pr. Mihail