Nenumărate perechi tinere se căsătoresc având multe aşteptări nerealiste. Ele cred că legătura conjugală va presupune un romantism nesfârşit, plin de pasiune. Mulţi soţi se aşteaptă ca legătura lor să le satisfacă toate dorinţele. Au nevoie de un sentiment de siguranţă şi caută pe cineva care să îi îngrijească şi să le ofere fără întârziere siguranţă financiară, cultivare intelectuală, extaz erotic. Caută relaţia desăvârşită într-un mod magic.

Deseori, când un om hotărăşte să se căsătorească, nu conştientizează faptul că în căsătorie nu numai primeşti, ci şi dai, şi simte că ori nu are nimic de dat, ori că nu ar fi trebuit ca celălalt să se aştepte să dea, deoarece celălalt individ îl consideră ca o proiecţie a sa, aşa că, atunci când dă, o face fară dorinţă, neliniştit şi cu sentimentul că se jertfeşte.

Se poate ca, la un moment dat, în căsătorie, unul să fie nevoit să dea şi celălalt să primească, însă deseori soţii simt că nu este îndeajuns asta. Înainte de căsătorie, fiecare credea că celălalt va avea suficient pentru amândoi; acum, că se arată o oarecare neînţelegere, se observă că nu există destul nici pentru unul singur.

O legătură conjugală bună nu se construieşte prin apăsarea vreunui buton minune şi nici într-o singură zi. Dezvoltarea unei bune legături conjugale solicită multă muncă din partea celor care fac parte din ea. Multă şi continuă, fară încetare.

(Pr. Filoteu Faros, Pr. Stavros Kofinas, Căsnicia: dificultăţi şi soluţii, traducere din limba greacă de preot Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 101)