Secta politicienilor şi a magnaţilor

Puncte de vedere

Secta politicienilor şi a magnaţilor

Evanghelia din Duminica aceasta(Duminica a XXXII-a dupa Rusalii) ne relatează cazul demnitarului bogat numit Zaheu. Exact în această perioadă s-a desfăşurat forumul economic de la Davos, o întâlnire a elitelor mondiale din economie şi politică. Care e legătura dintre acestea? Simplu: soluţii la criza economico-financiară.

Evanghelia din Duminica aceasta ne relatează cazul demnitarului bogat numit Zaheu. Exact în această perioadă s-a desfăşurat forumul economic de la Davos, o întâlnire a elitelor mondiale din economie şi politică. Care e legătura dintre acestea? Simplu: soluţii la criza economico-financiară.

Papa Francisc s-a adresat Forumului Economic Mondial de la Davos, afirmând două chestiuni importante. Prima precizează raportul omului cu bogăţia: ea nu trebuie să conducă umanitatea, ci să o slujească. A doua vizează distribuţia bogăţiei şi a resurselor. Aici, şeful Vaticanului a arătat că nu trebuie tolerată discrepanţa dintre miile de oameni care mor zilnic de foame şi cantităţile enorme de hrană care, de multe ori, sunt pur şi simplu risipite. Drept urmare, el a recomandat găsirea unor decizii, mecanisme şi procese care să conducă la o mai bună distribuţie a averii şi la integrarea celor săraci.

Papa nu spune ceva nou, dar e foarte bine că reaminteşte elitelor câteva chestiuni fundamentale. Noul Testament conţine numeroase locuri în care tratează problema economică. Dintre acestea, două mi se par relevante acum: cazul Zaheu şi viaţa economică de tip creştin, prezentată în Faptele Apostolilor. Ambele au ca numitor comun comunitarismul/distributismul economic, ca soluţie unică de rezolvare a problemelor economice mondiale.

În fapt, dacă stăm bine să ne gândim, unul din motivele principale ale existenţei săracilor este...existenţa bogaţilor. Adică inegalitatea distribuirii resurselor. Statisticile reflecta aceasta foarte bine: primii 85 de miliardari ai globului, deţin mai multă avere decât jumătate din populaţia lumii. Ar putea candida cu succes la statutul de Zaheu.

Realizând inutilitatea bogăţiei strânse doar pentru sine, Zaheu îşi va jertfi propria sa poziţie socială pentru Dumnezeu: demnitar bogat al comunităţii fiind, nu se sfieşte să se suie într-un copac pentru a-L vedea pe Hristos. Chemat de Acesta, va rosti celebrele cuvinte ce sunt baza rezolvării decalajului crescând dintre bogaţi şi săraci, de care se îngrijorează şi cei de la Davos: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc de patru ori“. Astfel, el devine Apostolul Zaheu, pe care îl cinstim anual la 20 aprilie.

Prin urmare, soluţia e simplă: bogaţii lumi să devină Zahei. Oricum, la ce averi au unii, suntconvins că nu le este utilă şi nu o pot folosi pe toată, chiar de-ar cumpăra toată Terra. Ce să faci cu atâţia bani sau bunuri? Vorba Sf. Ioan Gură de Aur: “Eşti bogat? Foarte bine! Eşti zgârcit? Foarte rău!”

Desigur, poate lor nu li se va părea aşa simplu. Pe undeva, este firesc. E foarte greu să îţi schimbi principiile de viaţă economică la 180 de grade, să treci de la lupta pentru acumulare şi administrare egoistă la cea de dăruire şi redistribuire echitabilă a resurselor. Dar altă soluţie nu este. Trebuie să înţelegem că jocul capitalist şi-a atins limitele, aşa cum spunea mai de mult şi marele expert economic Nouriel Roubini.

Dacă politicienii şi magnaţii lumii vor continua să practice acest capitalism care polarizează inechitabil resursele, capitalismul de acumulare, atunci ei vor deveni o grupare de tip sectă.

Consecinţele vor fi catastrofale. Se va practica intens cultul banului, se vor reînfiinţa structuri de tip castă iar reeducarea morală a societăţii va socoti ca fiind normale şi “colaterale” neo-sclavagismul de tip patronal, şomajul, afacerismul, lipsa meritocraţiei, fuga de răspundere (apropo, mă aşteptam la o căinţă mai rapidă a responsabililor în cazul avionului din Apuseni, dacă tot ne dăm creştini), luptele între grupuri de interese şi multe alte erori capitaliste.

Într-un final, lumea se va structura asemenea unei secte: va avea lideri politici şi economici care vor încerca să spele creierele “supuşilor” inventând tot felul de norme şi practici nedemocratice, cu iz isteric, grobian şi chiar inuman.

Dacă aveţi senzaţia că acestea deja se întâmplă, înseamnă că secta începe să funcţioneze...