Cum ne vom apăra atunci când Hristosul nostru ne va arăta mâinile Sale găurite de piroane, coasta Sa însuliţată sau preacuratul Său cap însângerat de spini, ori buzele Sale uscate înveninate de oţet şi fiere şi va spune: “Pentru tine, prea iubitul meu suflet, am pătimit toate acestea, din marea dragoste ce o am pentru tine. Acum, arată-mi semnele dragostei tale pentru Mine, care vor fi ca un balsam pe rănile Mele”. Atunci, copiii mei, ce vom arăta noi? Nerecunoştinţa, nepăsarea, egoismul, neascultarea şi nenumărate alte patimi ale noastre? Iar atunci, în loc de balsam, vom pune otravă pe rănile dragostei Sale! Prin urmare, tot înainte! Să ne nevoim. De acum înainte să fim atenţi ca să punem balsam pe rănile Sale şi să fim numiţi adevăraţii, iubiţii Săi copii.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 362)