Avem întotdeauna la noi o armă de nădejde şi uşor de folosit împotriva diavolului şi a păcatului: crucea şi semnul crucii, cu care ne putem apăra şi îngrădi faţă de vrăjmaşii nevăzuţi, răi şi vicleni, ce se războiesc necontenit cu noi, ispitindu-ne, târându-ne în păcat; prin fiinţa lor spirituală şi simplă ei pot împinge fulgerător de repede spre păcat pe neprevăzători şi necredincioşi. Prin rânduiala înţeleaptă a Bisericii datând din cele mai vechi timpuri, fiii acesteia trebuie să se însemne des cu semnul crucii (vezi Canonul Crucii şi de asemenea rugăciunea crucii: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui).

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 303)