La studiu au participat 116 persoane sănătoase, cărora cercetătorii le-au solicitat să dea calificative gradului de intensitate a durerii resimțite atunci când o mică parte a pielii de pe mână sau de pe picior era încălzită până la 49 de grade Celsius, iar la câteva zile după ce au fost supuși acestui experiment, participanții la studiu au fost supuși unui examen RMN cerebral.

Datele astfel obținute demonstrează faptul că există o legătură între sensibilitatea individuală la durere și grosimea cortexului cerebral în regiunile creierului care sunt responsabile de controlul atenției și introspecție. Astfel, cu cât este mai subțire cortexul în aceste regiuni, cu atât oamenii sunt mai sensibili la durere.

"Subiecții care au raportat intensități ridicate ale durerii au mai puțină materie cenușie în regiunile creierului responsabile de introspecție și de controlul atenției", afirmă cercetătorul Nichole Emerson, Wake Forest Baptist Medical Center.

Studiul este relevant din perspectiva înțelegerii modului în care experiența durerii este reprezentată la nivel cerebral, rezultatele astfel obținute putând fi esențiale pentru dezvoltarea unor noi tratamente pentru persoanele care suferă de dureri cronice.

Potrivit rezultatelor studiului, zonele cerebrale care au legătură cu sensibilitatea la durere fac parte dintr-o rețea de regiuni care devin active atunci când oamenii se odihnesc sau sunt absenți, în așa-numita stare de "vis cu ochii deschiși", acestea reprezentând stările în care creierul funcționează la nivelul de bază.

"Activitatea cerebrală la nivel bazal poate intra în competiție cu activitatea cerebrală care generează experiența durerii", spune Robert Coghill, profesor de neurobiologie la Wake Forest Baptist Medical Center.

Prin urmare, persoanelei care își petrec mai mult timp în starea de bază, sunt mai rezistenți la durere decât ceilalți.