Oricât ar părea de neînţeles, este un mare adevăr, care nu se poate tăgădui, că noi venim în lumea aceasta nu ca să trăim în ea, ci ca să scăpăm din ea. După cum oamenii merg la război, nu ca să petreacă în război, ci ca să scape de el!

În nădejdea unui bine mai mare decât războiul, oamenii merg la război; pentru un bine mai mare decât viaţa, noi venim în această viaţă; pentru o viaţă mai bună şi mai trainică noi venim în această viaţă. Adevăraţii creştini niciodată nu au considerat viaţa aceasta altfel decât un serviciu militar. Orice soldat trebuie să-şi facă serviciul militar, pentru ca apoi să meargă acasă. Şi precum soldaţii numără zilele serviciului lor şi cu bucurie se gândesc la întoarcerea acasă, tot aşa şi creştinii neîncetat să cugete la sfârşitul acestei vieţi şi la întoarcerea Acasă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 78)