Sfânta Scriptură asimilează relaţiile sexuale din afara căsătoriei cu idolatria, păcat pedepsit foarte aspru de Dumnezeu. Timpul anterior căsătoriei este considerat de Biserică un interval de pregătire pentru întâlnirea şi unirea curată cu cel (cea) care va fi tatăl (mama) copiilor tăi; astfel însoţit, te vei prezenta în faţa lui Dumnezeu, spre a fi amândoi mântuiţi. Nu este deci un timp de rodare şi de erodare a trupului, a sentimentelor şi a sufletului. De aceea, Biserica recomandă tinerilor să-şi păstreze fecioria înainte de căsătorie, oferindu-se astfel întregi unul altuia, în vederea constituirii familiei.

Căsătoria reprezintă încununarea fecioriei mature, care va rodi în familie într-o iubire pentru care ţi-ai pregătit întreaga fiinţă. Ea nu este o instituţie fundamentată numai pe un contract, simplă alăturare a două persoane determinată de interese, fie ele şi de ordin sentimental. Relaţiile sexuale dinainte de căsătorie sunt numite în limbajul bisericesc acte de curvie. Existenţa lor creează celuilalt soţ suficiente motive să creadă că unirea sa cu cel (cea) care a păcătuit astfel nu poate fi deplină, întrucât puritatea şi integritatea personalităţii lui (ei) au fost afectate de întâlnirile erotice precedente.

(Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox, Editura Humanitas, p. 156)