Fericita prorociţă Ana, originară din Armatem, era stearpă, aşa că bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe nume Fenana, aceasta din urmă zămislindu-i copii. Pe lângă durerea sfintei de a nu putea da naştere, a mai venit astfel şi durerea defăimării ei de către bărbatul ei şi soţia cea de-a doua, precum şi de către cunoscuţi.

Mergând prorociţa cu bărbatul ei în Silom, pentru a aduce jertfe Domnului prin mâna preotului Eli, după ce s-au săvârşit jertfele nu a primit decât o parte, neavând copii, şi mâhnindu-se, a rămas singură în casa Domnului, pentru a se ruga să aibă rod pântecele ei.

Văzând-o Dumnezeu cum se roagă, i-a spus că îi va da rod un fiu, făcându-i cunoscut chiar şi numele acestuia. Aşa a născut fericita pe Prorocul Samuel, mulţumind cu bucurie Domnului, iar când acesta a mai crescut, i-a făcut haine preoţeşti şi l-a dat lui Eli preotul, în casa lui Dumnezeu, pentru a împlini făgăduinţa, căci Domnul i-a dat în loc trei fete şi trei feciori.

Mult a mulţumit sfânta în casa Domnului, căci iată, avea şapte copii, pe când Fenana, soţia cea de-a doua a bărbatului ei, rămăsese stearpă după ce dăduse naştere la cinci prunci. După multă laudă, aşadar, şi vreme îndelungată, Sfânta Ana şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.