Așadar, cu rugăciune, m-am întors către stâncă și, după ce am pecetluit-o cu semnul stăpânesc, i-am vorbit ca unei ființe vii și am certat-o zicându-i: „Ție îți zic, piatră neînsuflețită și te cert cu înfricoșătorul nume al lui Hristos de care toată făptura cea însuflețită și neînsuflețită se spăimântă și se cutremură ca de Ziditorul și Creatorul și I se supune ca o roabă. Și dacă toate prin El s-au făcut, fiind legată cu numele Lui, stai și să nu cazi jos, nici să faci rău”.

După ce am zis acestea am spart stânca cu unealta care neavând împiedicare a tăiat de sus până jos și, pe când jumătate de stâncă deja atârna în afară, restul era ca țintuit în locul acela strâmt, iar puterea lui Hristos nu a lăsat-o să se ducă nici măcar o palmă mai jos. De la acest fapt și eu, prinzând curaj dunezeiesc, am spart și cealaltă stâncă. S-a ținut și aceasta deasupra celeilalte și după ce am spart-o și pe a treia s-a ținut și aceasta cu harul lui Hristos. M-am bucurat foarte mult și am dat slavă lui Dumnezeu. I-am strigat pe frați și au venit cu sfoară și după ce am legat prima stâncă ce atârna în afară, le-am sfărâmat și pe celelalte și le-am aruncat. S-a făcut astfel puțină lărgime și am continuat săpatul. Dar fiindcă am dat de o stâncă dură care nu s-a spart și fiindcă deja a venit vremea sfintelor zile de post, ne-am oprit și noi până la Paștile cele dumnezeiești.

Deasupra mai era o stâncă ce amenința să cadă și să provoace mare pagubă clădirilor de jos. Nici nu putea fi vorba să o coborâm de la înălțimea aceea și am zidit un zid și o întăritură de jos și astfel am sprijinit-o. În partea de nord erau câteva colțuri neîngrijite și dificile și am socotit că nu e bine să le las așa. Am început tăierea peșterii într-o zi deosebită, 24 Iunie, Nașterea Cinstitului Înainte Mergător. Bucurându-mă eu am zis atunci: Crăpătura aceasta am s-o numesc peștera Prodromou. După câteva zile, pe când săpam, am găsit pe o piatră sculptate meșteșugit trei litere K + X. Prima era Kappa, a doua era + o cruce și al treilea era X (h). Ne-am mirat de aceasta și am considerat-o un semn bun. După mine, literele acestea însemnau Crucea Domnului și Mâna Domnului. Fiindcă mâna Domnului era cea care ne-a păzit prin Cruce de meșteșugirile lui satana și ne-a ajutat și a dezlegat dificultățile noastre.

După câteva zile acolo unde am săpat, am mai găsit alte două litere I și P, care este clar că înseamnă Ioan Prodromou, numelui căruia a fost afierosită peștera și s-a pictat în ea și sfânta lui icoană. Pietrele cu literele au fost folosite la zidirea pereților. Astfel cu ajutorul lui Dumnezeu s-a terminat și această peșteră”.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)