Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia – drumul spre sfințenie

Documentar

Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia – drumul spre sfințenie

    • Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia
      Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia – drumul spre sfințenie

      Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia – drumul spre sfințenie

Luând calea mănăstirii, după ce le-au murit cei doi copii, Sfântul Andronic și Sfânta Atanasia au mers fiecare în drumul lor. Peste ani, s-au întâlnit la Ierusalim, dar nu s-au recunoscut, întrucât Sfânta Atanasia luase port de monah, așa că s-au rugat 12 ani împreună, stând în tăcere, până când sfânta a trecut la Domnul.

Trăind pe vremea împăratului Teodosie cel Mare în Antiohia, doi soți, Andronic și Atanasia, trăiau în dreapta credință, împărțindu-și averea cu cei săraci și cu Biserica. După nașterea celor doi copii, începând să trăiască precum un frate cu o soră, se ocupau de îngrijirea celor bolnavi și aflați în nevoi, petrecând în post și rugăciune.

Murindu-le cei doi copii, cuprinși de febră mare, Sfânta Atanasia nu se putea liniști din pricina durerii, dar aflând printr-o vedenie, de la Sfântul Iulian, că fiica și fiul ei se veselesc în Ceruri, inima ei s-a umplut de bucurie și a fost cuprinsă de dorul viețuirii în mănăstire. Plecând împreună cu soțul ei în Alexandria, au primit amândoi chipul îngeresc, fiind călugăriți, și fiecare rămânând în mănăstirea lui. Sfânta Atanasia, însă, peste ani a îmbrăcat haine de monah și se purta precum un bărbat.

Și pe când mergea să se închine la Ierusalim, s-a întâlnit cu Sfântul Andronic, dar acesta nu a recunoscut-o. Și petrecând împreună 12 ani într-o chilie, în tăcere, Sfânta Atanasia a trecut la Domnul și i-a lăsat o scrisoare soțului său. Iar el, citind-o și minunându-se de răbdarea ei, a voit să fie îngropat alături de ea și chiar în ziua înmormântării sfintei și-a dat și el sufletul.