În urmă cu mulți ani Dumnezeu a rânduit lucrurile în așa fel încât să pot ajunge și eu la moaștele Cuvioasei. Ca și în ziua de astăzi, era o mare de oameni, tineri și bătrâni, copii și bolnavi, toți cerând același lucru: sănătate și mântuire. Vă dați seama ce putere au acele rugăciuni înălțate laolaltă? Fiecare avea în suflet o durere, o suferință, pe care numai ochii lor o trădau. Dacă priveai în jur, puteai vedea oameni smeriți, umiliți, plini de iubire și de credință. Fiecare rostea o rugăciune în adâncul sufletului său, chiar și cei mici știau pentru ce stau la acea coadă de oameni smeriți. Flămânzi, însetați, înfrigurați dar întăriți de o putere dumnezeiască pentru a răbda toate acele piedici lumești, fiecare abia aștepta să ajungă la sfintele moaște să își spună mâhnirea din suflet. Cu toții așteptau să sărute acele sfinte moaște care le primea rugăciunea și umilința. De-a lungul anilor, Cuvioasa Paraschiva a făcut nenumărate minuni, drept pentru care în zilele de azi în pelerinaj vin și oameni din țări străine. Prin mângâierile ei, sfânta întoarce la credință oameni rătăciți pe calea ispitelor.

 

În timp ce așteptam să ajung la sfintele moaște, în miezul nopții, în timp ce unii începuseră să își piardă răbdarea, o bătrână stătea căzută lângă un zid de piatră. Nimeni nu o băga în seamă. Doi tineri ce împingeau din spate au călcat-o pe mână, însă nu a zis nimic săraca, nu mai avea putere nici să vorbească.

     

Am făcut atent un jandarm din coloana de pază, iar acesta, parcă luminat de Dumnezeu, și-a luat un coleg apoi au luat-o pe brațe pe bătrână și au dus-o la sfintele moaște. Cu ochii în lacrimi bătrâna nu știa ce se întâmplă, însă pe chipul ei se citea o bucurie sfântă.

 

Cred cu tărie că Sfânta Paraschiva a mijlocit pentru noi toți în acele zile și mai cred și acum că încă ne ascultă ori de câte ori ne rugăm ei. În fiecare an de ziua ei savârșește minuni în semn de iubire pentru oameni. Să nu încetăm să ne rugăm Sfintei, căci ea poate mijloci la Bunul Dumnezeu pentru mântuirea noastră.