Slujnică la o evreică ‒ soția voievodului din Tesalonic ‒, Sfânta Matrona era adesea chinuită și bătută, pentru că nu dorea să se lepede de Hristos și să urmeze credința iudaică. Așa că mergea la biserică pe ascuns, dar într-o zi stăpâna ei a aflat de acest lucru și a bătut-o fără milă, lăsând-o legată, într-o încăpere întunecoasă. A doua zi a găsit-o dezlegată, prin minune dumnezeiască, așa că a bătut-o până la sânge și a legat-o și mai strâns, pecetluind ușa.

După patru zile, găsind-o din nou dezlegată, stăpâna a rănit-o cu bețe groase și iarăși a închis-o, iar Sfânta Matrona și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Fiindu-i aruncat trupul peste zidul casei, a fost luat de creștini și îngropat cu cinste, iar apoi a fost pus într-o biserică pe care episcopul Tesalonicului o zidise în numele ei. Iar Pavtila, stăpâna muceniței, a alunecat chiar din locul în care aruncase trupul sfintei, și a murit.