Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ

Minuni - Vindecări - Vedenii

Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ

    • Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ
      Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ

      Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ

„În locul ăsta arde” mi-a zis. I-am răspuns: Nu mă mai doare. A fost mâna Sfintei! Am recunoscut-o! Am atins-o azi la Catedrală, i-am simţit dimensiunea exactă! Ea e!

Ca studentă în anul IV, am venit la Iaşi într-un schimb de experienţă. Până atunci nu ştiam despre ea, despre Cuvioasa, decât că m-a ajutat. Aveam o icoană pe birou, mă rugam pentru că veneam dintr-o familie cu probleme: violenţă, alcool, crize de nervi, boli, spitale.

M-a impresionat măreţia Catedralei, corul, slujba la care am stat, şirul continuu de pelerini la sfânta raclă. La sfârşitul slujbei, în apropiere de Cuvioasa am avut o senzaţie unică, uluitoare, certitudinea că Sfânta este vie! În spatele raclei mi-am sprijinit capul plângând şi gândindu-mă la toată viaţa mea de păcate, la durerile mele mari şi având revelaţia că Sfânta e vie, deci există viaţă veşnică! După ce mi-am ostoit plânsul, am plecat la căminul unde eram cazaţi. I-am povestit prietenului meu – viitorul soţ – tot ce am trăit. (...)

Din cauza unor antrenamente fizice extrem de dure – făcusem sport şi dans – aveam dureri atroce de coloană şi erau necesare nişte exerciţii. (...) Deodată, am simţit o mână mică şi subţire care lucrează acolo punând ceva la loc. Am stat nemişcată, speriată, apoi l-am rugat pe prietenul meu să-mi spună ce simte el pe spatele meu. „În locul ăsta arde” mi-a zis. I-am răspuns: Nu mă mai doare. A fost mâna Sfintei! Am recunoscut-o! Am atins-o azi la Catedrală, i-am simţit dimensiunea exactă! Ea e!

Prietenul meu a fost cutremurat! Am fost din nou la Catedrală, am luat iconiţe pentru colegi, pe unii i-am adus apoi la Sfânta, din dorinţa de a simţi şi ei ceea ce am simţit. Erau miraţi de entuziasmul meu. (...) Momentul acela a fost crucial în viaţa mea păcătoasă. (...)

Deşi stau în Bucureşti, în momentele cele mai dificile urc în maşină şi vin la Sfânta să-i spun ce mi s-a întâmplat, să mă încredinţez ei cu nădejde. M-a ajutat de fiecare dată după ce m-a vindecat (...)

Când am simţit că mama mea bolnavă nu-şi mai poate îndeplini îndatoririle (...), mi-am ales-o pe Sfânta Parascheva, mama mea... în cer şi pe pământ.

Mihaela Beţiu, Bucureşti

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor (3), Editura Doxologia, Iași, 2017)