În 1994, ca elevă la un liceu de informatică în clasa a X-a, am dat semne de oboseală, nervozitate, am avut insomnii şi dureri de cap. Am consultat un psihiatru, am urmat tratamentul prescris, dar starea mea nu s-a ameliorat. Am continuat tratamentul până când, după o lună de zile, am ajuns cu salvarea la Neurologie.

În timpul internării mele, mama a participat la slujbe lângă racla Sfintei Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi pentru sănătate şi mântuire.

În spital, în timpul examenului la psihiatru, nu ştiam să mai rezolv nici operaţii elementare de matematică. Mi s-a recomandat o tomografie, dar era necesară o programare pentru care trebuia ‒ pe vremea aceea ‒ să aştept 2-3 luni. Am mers însoțită de mama pentru a face această programare, pentru că mă simţeam foarte rău. Am fost surprinse de atitudinea medicului, plină de dragoste, respect şi milă faţă de aproapele, care a făcut posibilă efec­tuarea tomografiei chiar a doua zi.

Rezultatele au fost bune, au urmat unele recomandări medicale, dar şi schimbarea profilului urmat în liceu.

Mama mea conchide că această grea încercare a determinat şi modificarea atitudinii întregii familii faţă de calitatea rugăciunilor adresate Bunului Dumnezeu. Mulţumesc în fiecare zi Sfintei Cuvioase Parascheva pentru ajutorul sfânt pe care mi l-a dat şi pentru grija de mamă pe care simt că mi-o poartă mereu. (Maria-Luminiţa, Piatra Neamţ)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)