Nu împlinisem încă şase ani când am auzit aceste cuvinte, rostite de către bunica mea. Îmi amintesc foarte bine acea zi: bunica primise vizita unei prietene. Nu se mai văzuseră de multă vreme – „de ani întregi” – după cum obişnuiau să spună. Distanţa le-a obligat să stea departe una de cealaltă şi timpul… a trecut… Doar scrisorile şi telefoanele – atât de rare şi de preţioase – le-au ajutat să păstreze legătura.

Au discutat mult în ziua respectivă. Eu nu am asistat la dialogul dintre ele – nu s-ar fi cuvenit. Aşa am fost crescută şi educată: să nu intervin în discuţiile celor mari. Dar când doamna şi-a luat rămas-bun de la noi, înainte de plecare, am auzit-o pe bunica spunându-i cuvintele pe care le-am menţionat mai sus: „Roagă-te la Sfânta Cuvioasă Parascheva! Ai să primeşti ajutor. Roagă-te!” Le-am auzit în acel moment şi mi le amintesc şi acum cu emoţie. Chiar dacă nu mi-au fost direct adresate şi chiar dacă la acea vreme, copil fiind, nu le conştientizam atât de bine, nu eram pregătită să înţeleg îndemnul lor atât de important, odată cu trecerea anilor totul a devenit clar, simplu şi profund totodată.

Bunica obişnuia să-mi spună câte o poveste înainte de culcare. „Întâlnirile” cu personajele mele preferate şi „călătoriile” prin ţinuturile de basm îmi aduceau multă bucurie. În acea seară însă, nu mă mai gândeam la poveşti. Îmi doream un singur lucru: să ştiu cine este Sfânta Cuvioasă Parascheva. Încercam să găsesc răspunsul chiar în cuvintele bunicii. Înţelegeam ce înseamnă a te ruga – atât mama, cât şi bunica mă învăţaseră să-mi spun rugăciunea către îngerul păzitor. Şi ştiam că dacă mă rog, îngeraşul meu mă ajută, mă însoţeşte la orice pas şi mă ocroteşte. Dar cât de frumos sunaseră acele cuvinte pe care le rostise bunica! Nu peste mult timp aveam să descopăr şi câtă bucurie, încredere şi speranţă pot să aducă rugăciunile către Sfânta Cuvioasă Parascheva.

„Ce poveste vrei să-ţi spun în seara aceasta?” a venit întrebarea bunicii.

„Bunico… nu vrei să-mi spui mâine poveşti şi… în seara asta… să-mi vorbeşti despre Sfânta Cuvioasă Parascheva?”

„Vrei?”m-a întrebat bunica şi în glasul ei am perceput acel zâmbet sincer şi discret.

„Da!”am încuviinţat şi i-am împărtăşit bucuria.

Am înţeles astfel că Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost foarte credincioasă încă de la o vârstă fragedă. S-a rugat mult, a făcut fapte bune şi i-a ajutat pe cei nevoiaşi. Şi după ce Dumnezeu a chemat-o la El, a continuat să-i ajute pe cei care i s-au rugat. „Ascultă rugăciunile celor care-i cer ajutorul şi face adevărate minuni!” mi-a spus bunica.

„Vreau şi eu să mă rog la Sfânta Cuvioasă Parascheva, dar nu ştiu cum.”

„Roagă-te din sufleţelul tău! Vorbeşte-i! O să te asculte şi o să te ajute!”

Şi, din sufletul meu de copil, am rugat-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva să mă ajute să fiu bună, cuminte şi ascultătoare şi să nu-i supăr cu nimic pe cei din jurul meu. Mărturisesc: bucuria sinceră pe care am simţit-o în acele momente de rugăciune, a fost unică. A fost determinată de descoperirea Sfintei Cuvioase Parascheva şi poate că şi ceea ce-mi doream să primesc prin rugăciune la acea vârstă, era mai sincer şi mai firesc.

Iar când am mai crescut, bunica mi-a relatat şi experienţa pe care a avut-o când a mers pentru prima dată la Iaşi, la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Ce a simţit în acele momente? „Am simţit, cu adevărat, puterea Lui Dumnezeu şi sfinţenia Cuvioasei Parascheva!” M-au impresionat profund aceste vorbe, m-a impresionat acest simţământ şi chiar dacă nu am trăit personal experienţa respectivă, totuşi am devenit mai conştientă de legătura noastră cu divinitatea, precum şi de faptul că, dacă avem măcar puţină credinţă, totul devine posibil. Este un principiu pe care l-am adoptat şi care mă ajută să depăşesc dificultăţile existenţiale, să accept fiecare încercare cu linişte în suflet şi cu multă speranţă, la fel cum continuu să păstrez în adâncul inimii cuvintele pe care le-a rostit bunica atunci, cu ani în urmă. Îmi răsună în minte de fiecare dată când mă confrunt cu vreo problemă, când îmi doresc să duc la bun sfârşit o activitate, să realizez un anumit lucru. Dar mă întorc la Sfânta Parascheva şi pentru a-i mulţumi pentru ajutorul primit – ajutor pe care simt că mi-l trimite. Simt că este mult folositoare. Simt că mă ascultă şi mă sfătuieşte. Mă îndrumă pe calea cea bună şi chiar dacă uneori am greşita impresie că altul este drumul potrivit pentru mine, realizez în final că, din nou, Sfânta Parascheva mi-a fost alături şi m-a ajutat. Am conştientizat cât de important este sprijinul Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotirea pe care mi-o oferă, faptul că pot să-i încredinţez gândurile mele, credinţa că îmi ascultă ruga şi mă ajută.

Am fost atât de fericită când am cumpărat prima icoană care o înfăţişează pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. I-am dăruit-o bunicii mele, în semn de recunoştinţă. A luat-o cu mâinile-i tremurând, a sărutat-o şi, emoţionată, m-a întrebat: „Îţi mai aminteşti?” „Da!” i-am răspuns. Am înţeles. Am înţeles imediat la ce s-a referit. Nu era necesar să schimbăm mai multe cuvinte. Am adăugat doar: „Îţi mulţumesc, bunico!” I-am mulţumit pentru că mi-a oferit bucuria de-a o cunoaşte pe Sfânta Parascheva – mult folositoare.