„De aș putea cuprinde cu brațe-ncrucișate, orizont și mare și cerul înstelat...

De aș cunoaște tăcerea nopții grele și cântul minunat din viersul cel duios.

De aș întinde mâna să prind un curcubeu grăbit, abia ivit,

De aș striga în lume fără să mă mai tem,

De aș opri din mersul fără de odihnă, furtuna mea de timp și de apus de soare.

De aș păstra fără să se topească puritatea albă a fulgului ușor de nea,

De i-aș cunoaște dansul cel minunat ca și eu să-l înalț Celui Prea Bun cu pași mărunți și siguri,

De aș putea opri izvorul nesecat al lacrimilor celor ce nu au,

De le-aș transforma în vise ce suspină pentru o flacără ce încă nu s-a stins...

De aș putea zbura cu-adevărat prin cerul plin de taine al sufletului meu,

De aș avea o torț-a rugăciunii s-alung tot întumericul ce mă umbrește ca un copac bătrân,

De aș avea condei ales să pot schița odată chipul celei ce-a fost și Maică și Fecioară,

Dar azi, acum, nu pot sau chiar nu știu cum poate-un suflet s-o ia mereu de la-nceput,

Caci al meu suflet ba este plin pân' la refuz de dragoste divină, ba plâng că simt că nu-L mai am.

Un lucru știu din toată viața mea: oricât de greu ar fi, nu te lăsa!”

O, Sfântă Parascheva, n-avem cuvinte să putem și noi cuprinde odorul drag al sufletului tău, căci suntem mici și încă nu am apucat să mergem prea mult singuri. În lumea largă plină de durere și prea multă alergare, ești un model de netăgăduit.

Tu mereu lângă Hristos iar noi mereu departe de El, tu cu rugăciunea iar noi cu hula, tu cu iertarea iar noi cu vrajba, tu cu smerenia iar noi cu lăudăroșenia, tu cu trezvia iar noi cu adormirea, tu cu gingășie și pudoare iar noi fără de rușine și golani, tu cu inima fierbinte iar noi înghețați și goi, tu cu dreptatea iar noi cu răpirea, tu cu frumusețea iar noi cu meschinăria...

Cum am putea să te-admirăm mai mult decât să ne rugăm ție? Cum am putea șlefui chipul tău curat când Însuși Hristos l-a atins prin iubirea Lui eternă? Cum am putea s-o facem decât cu fruntea plecată... dar în viața ta și cei mai răi au mâncat din mâna ta așa că îndrăznim să ne apropiem de tine, Sfânta noastră dragă, mult folositoare Parascheva.  

Setea ta după Dumnezeu ne face să sperăm că vom merge și noi acolo unde nu am mai fost, unde a iubi fără rezerve nu va părea o nebunie în fața lumii, unde nimic nu se termină, unde să putem vedea un drum fără ocolișuri, unde nu există rău și suferință deși pare-o utopie, unde copilăria să fie pururi prezentă, unde florile nu se ofilesc și fântânile nu seacă...

Ia spune-ne, tu Sfântă Parascheva, așa o fi în lumea Sfinților?

Iubește-ne curând și nu lăsa nicicând acest popor de daci ce parcă din vecie fost-au brazi de foc...

Primește mâna ce se-aruncă-n fața ta... și ascultă muzica asurzitoare,

Tălăngi de suflet agățate-n vechi hotare,

Roagă-te la Domnul pentru prea scumpa noastra liberare!